Cartea Sfântului Profet Ionas [Icovocc] Traducere si note de > Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruş Teologie pentru azi Bucureşti 7 2015 Traducerea noastră s-a făcut din limba greacă veche, conform: Septuaginta (LXX), ed. Alfred Rahlfs, Ed. Wurttembergische Bibelanstalt/ Deutsche Bibelgesellschaft, Stuttgart, 1935, inclusă în ediţia electronică BibleWorks v. 07. Capitolul 1 1. Si s-a făcut cuvântul Domnului către Ionas al y lui Amati [A^iaGi] 1 [fiul lui Amati (iov uiov tou Â|io60i) 2 ], zicând: 2. „Scoală-te şi du-te întru Ninevi [Niveuri], cetatea cea mare, şi propovăduieşte [Kipu^ov] în aceasta că s-a suit strigarea răutăţii ei către Mine [avepri r\ Kpauyri tt\q kocklocq ai)xf\Q npoc; Me]!". 3. Şi s-a sculat Ionas [şi] a fugit întru Tarsis [QapoLc] de la faţa Domnului [4k npoacoiTou Kupiou]. Şi s-a coborât întru Ioppi [lonnri] şi a aflat corabie mergând întru Tarsis. Şi a dat plata [vauXov] lui şi s- a urcat întru ea [pentru] a călători cu ei întru Tarsis de la fata Domnului. y 4. Dar Domnul a ridicat vânt întru mare [e^yeipev iwev\ia eic, zr\v QăXaooav] [vânt mare pe mare (ave\iov \ieyav em xr\v QâXaooav) 3 ] şi s-a făcut val mare în mare [kyevezo kXuSwv \xeyac, ev xr\ 0c6lc6oori] [şi s-a făcut furtună mare în mare (et facta est tempestas magna in mari 4 )]. Şi corabia era în pericol a se sfărâma. 1 Ca în LXX avem şi în Biblia de la 1688. 2 în ediţia MGK (ortodoxă). La fel este şi în VUL [filium Amathi], în KJV [the son of Amittai], în ed. BOR 1988, în NCB, NWT, WEB, WYC, KJR, IEP [figlio di Amittai]. 3 Text existent în MGK, în VUL (ventum magnum in mari), în WTT [D'VSn: n'pnrnn], în Biblia de la 1688, în ed. BOR 1988, în TNV [a great wind on the sea], în RWB, în R60 [un gran viento en el mar]. 4 E varianta VUL. Existentă în Biblia de la 1688, în ed. BOR 1988, în ed. BOR 2001, în NKJ [and there was a mighty tempest on the sea], în LND [e si levo una grande tempesta sul mare], în L45 [und hub sich ein groft Ungewitter auf dem Meer], în LSG [et il seleva sur la mer une grande tempete]. 5. Şi corăbierii [ol vauiiKol] s-au temut şi au strigat fiecare către dumnezeul lor [eKocoToc npoc iov Qebv ocutgov]. Şi au făcut scoatere întru mare a vaselor celor [care se aflau] în corabie [eKpolf|y enoiriaavTO tgov okeucov tgov ev tw hXolco eic, xr\v QâXaooav] [pentru] a se uşura de ele [tou Kou(j)ia0f|voa an' auTwv]. Dar Ionas coborâse întru adâncul corăbiei [Kaxepri ele; koiAtiv tou itIolou], şi adormise [eKC60eu6ev] şi sforăia [eppeyxev] 5 . 6. Şi s-a apropiat de el 6 corăbierul [npcopeuc] şi i-a zis lui: „Tu de ce sforăi?! Scoală-te şi strigă către Dumnezeul tău! Ca să ne mântuiască Dumnezeu pe noi şi să nu pierim [nwc 6iao6or\ 6 ©eoc rp,du; kccl \ir\ C6iToA,co|ie0a]". 7. Şi a zis fiecare către aproapele său: „Haideţi să aruncăm sorţii [KXipouc] ! Şi [astfel] să cunoaştem pentru care lucru răutatea aceasta [rj kcckicc 06uit|] este în noi". Si au aruncat sortii. Si sortul a căzut y y y y [eiTeaev] pe Ionas. 8. Şi au zis către el: „Spune-ne nouă, pentru ce răutatea aceasta este în noi? Care este lucrarea ta? Şi de unde vii şi din ce ţară şi din ce popor eşti tu?". 9. Şi [Ionas] a zis către ei: „Robul Domnului [6ouXoc; KupCou] sunt eu şi Domnului Dumnezeului cerului eu mă închin [od xbv Kupiov ©eov tou oupavou eyw o] să-1 înghită pe Ionas. Şi Ionas a fost în pântecele chitului trei zile şi trei nopţi [r\v Icovac; ev rfj kolălc^ tou kt)touq Tpelc; rpepac; Kocl Tpeu; vuktocc;] 9 . 2. Şi Ionas s-a rugat către Domnul Dumne- zeul lui din pântecele chitului 3. şi a zis: „Am strigat în necazul meu [eporjooc ev QXiy\!ei |iou] către Domnul Dumnezeul meu şi m-a auzit. Din pântecele iadului [eK kolXlocc; aSou] [a fost] strigarea mea [şi El] a auzit glasul meu! 4. M-ai aruncat întru adâncuri, [în] inima mării [KapâCac; QaXâoor\c,], şi râurile m-au înconjurat. Toate ridicările Tale şi valurile Tale peste mine au trecut. 5. Şi eu am zis: 6. Mi s-a turnat mie apă până [în] suflet [nepiexuGri u6wp \ioi ecoc; ifjuxfjc;]. Adâncul ultim m-a înconjurat pe mine [apuoaoc; eKUKA,woev \ie eoxa-urj]. Capul meu s-a afundat întru crăpăturile munţilor [e6u f] Ke$alr\ |iou ele, oxio[iaQ opecov]. Căci chilia este pântecele care ne naşte pentru viaţa veşnică. Camera noastră de rugăciune este cea în care noi ne naştem pentru împărăţia lui Dumnezeu. 9 Şi cele trei zile ale Sfântului Ionas în pântecele chitului sunt o prefigurare a celor 3 zile ale Domnului, cât El a fost cu trupul în mormânt dar a coborât în Iad cu sufletul, care era unit cu dumnezeirea Sa, pentru ca să îi mântuiască pe Sfinţii Vechiului Testament. 7 7- M-am coborât în pământ. Ale cărui zăvoare [ol lloxXoI] [sunt] ţineri veşnice [kctijoxoi ccIwvlol] 10 . Şi, Doamne, Dumnezeul meu, să se suie [din] stricăciune [xw llou] de Domnul mi-am adus aminte [tou KupCou e\ivr\o- Qr\v]. Şi să vină către Tine rugăciunea mea [eXGoi npoc Se f] npooeuxri |iou] întru templul cel sfânt al Tău! 9. [Căci] cei care păzesc cele deşarte şi mincinoase, [aceia] mila lor [eleoc, autwv] 12 au lăsat. 10. Iar eu cu glas de laudă şi cu mărturisire [\iexa (j)wvfic aiveoewc kcu kţoiioXoy^oeuiQ] voi jertfi Ţie. Câte m-am rugat le voi da Ţie, Domnului, [spre] mântuire [60a r|u£c6|ir|v duoâwow Sol owuripLou tco KupLcp]". 11. Şi [Domnul] a poruncit chitului şi [acela] 1-a aruncat pe Ionas pe uscat [4m xr\v ţr\păv ]. 10 Se referă la Iad, care este veşnic. 11 Să fie ridicată/ ridică din stricăciune viaţa mea! 12 Pentru că Dumnezeu este mila noastră. Cel care ne miluieşte pe noi, pe toţi. Şi când // părăsim pe El nu mai simţim mila Lui în viaţa noastră. 8 Capitolul 3 1. Şi a fost cuvântul Domnului către Ionas, pentru a doua oară, zicând: 2. „Scoală-te şi du-te întru Ninevi, cetatea cea mare, şi propovăduieşte în aceasta după propovă- duirea de mai înainte [kot to Kipuyi-ia to e|iiTpoG0ev], [ceea] ce Eu am grăit către tine!". 3. Şi s-a sculat Ionas şi s-a dus întru Ninevi, după cum i-a spus Domnul. Şi Ninevi era cetate mare a lui Dumnezeu [fjv t\6Xiq \ieyâXr\ tcp ©ecp], calea drumului [fiind] ca de trei zile [cboel nopeiac; 66ou rpepcov Tpiwv]. 4. Şi a început Ionas a intra întru cetate, cale ca de o zi, şi a propovăduit şi a zis: „încă trei zile şi Ninevi va fi distrusă [eu rpeîg rj/j,epca kcu Niveuri K06maTpa(J)r|aeToa] 13 !" [încă patruzeci de zile şi Ninevi va fi distrusă ("Eu reooapaKoura fj/depca Koa r\ Niveuri Qelei KamoTpacj)ri) 14 ]. 5. Si oamenii Nineviului s-au încredinţat [eveiTLcrceuGav] lui Dumnezeu şi au propovăduit postire [vriomav] . Şi s-au îmbrăcat [în] saci [eve6u- oavio occkkov£[ de la cel mai mare al lor [şi] până la cel mai mic al lor. 6. Şi s-a apropiat cuvântul [lui Ionas] către împăratul Nineviului. Şi [acesta] s-a sculat din tronul lui [ano rod Opovov auiou] şi s-a dezbrăcat de 13 Varianta LXX, cu 3 zile, a fost preluată de Biblia de la 1688, de ed. BOR 1914, de ed. BOR 2001. 14 Aceasta e varianta existentă în MGK, în WTT [Dl" 1 D' , »a")K] > în VUL [quadraginta dies], pe care au preluat-o şi ed. BOR 1988, GNV [fourtie dayes], DRB [quarante jours], TOB, RVA [a cuarenta dias], CNS [patruzeci de zile], DBY [forty days], BBE, BCI, BUL [Herapn- fleceT ahh], HBR, KJV, NAB, NLV, RWB, WEV, LUO [vierzig Tage]. 9 mantia lui [nepieiXcrco rfa awArji^ autou] de pe el şi s-a îmbrăcat [în] sac şi s-a aşezat pe cenuşă [eKaGioev em ono6ou] 15 . 7. Şi s-a propovăduit şi s-a spus în Ninevi, de la împăratul şi de la mai-marii lui, zicând: „Oamenii şi dobitoacele [ia Kirivri] 16 şi boii şi oile să nu guste nimic, nici să pască, nici să nu bea apă! 8. Şi să se îmbrace [în] saci oamenii şi dobitoacele şi să strige către Dumnezeu îndelung [ăvefi6r\oav npoc; zbv ©eov e/cre^co^V" '. Şi s-au întors, fiecare din calea lui cea rea, şi din nedreptatea [care era] în mâinile lor, zicând: 9. „Cine cunoaşte dacă Se va pocăi Dumnezeu [liemvorjoeL 6 ©eoc;] şi Se va întoarce din urgia mâniei Lui [aiTOGTpei[/ei e£ opyîîc 0u|iou Autou] şi nu vom pieri?". 10. Şi Dumnezeu a văzut faptele lor [kou, ei6ev 6 Qebc, za epya aurwv], că s-au întors de la căile lor cele rele [aneoipeif/av ano twv 65wv auiwv twv novripcov]! Şi S-a pocăit Dumnezeu [|ieTevor|aev 6 Qebc] pentru răutatea [zr\ kcckloc] pe care a zis să o facă lor şi nu a [mai] facut-o. 15 La fel e şi în WTT: "IBKrH?» 2ţ^. în VUL: sedit in cinere [a stat în cenuşă]. 16 Animalele domestice de povară. 17 De unde avem noi ectenie: rugăciune prelungită. Capitolul 4 1. Şi Ionas s-a mâhnit mâhnire mare [kXmr\Qr\ Icovac A.uiTr|v lieyaAxiv] şi s-a tulburat [ouvexu0r|] . 2. Şi s-a rugat către Domnul şi a zis: „O, Doamne, nu [sunt] acestea cuvintele mele, încă fiind eu în pământul meu? Din această cauză am căutat mai înainte a fugi întru Tarsis. Fiindcă ştiam că Tu [eşti] milostiv şi îndurător [elerpcov kcu o'lk- TLp|iwv], îndelung-răbdător şi mult-milostiv [otKpoGu- \xoc, KC6L noXueXeoc;] şi Te pocăieşti peste păcate [l-iecavocov em xcCiq Kaiaoac;] 18 . 3. Şi acum, Stăpâne Doamne [Aeonom Kupie], ia sufletul meu de la mine [Xafie xr\v y\ivxr\v |iou an' k\iov] ! Căci [este] bine a muri eu decât a trăi eu [ou kclXov to âiToOccveîv fie x\ 4. Şi a zis Domnul către Ionas: „[E bine] dacă foarte te-ai mâhnit tu [el o(j)68pa XeX\)i\r\oai ou]?". 5. Si Ionas a ieşit din cetate si s-a aşezat înaintea cetăţii. Şi şi-a făcut acolo cort [oKr|vf|v] 19 şi a stat sub el în umbră [ev 0K14], pentru ca să vadă ce va fi [cu] cetatea. 6. Şi Domnul Dumnezeu a poruncit tărtăcuţei 20 [koXokuvGti] şi [ea] s-a suit pe deasupra capului lui Ionas [pentru] a fi umbră deasupra 18 Te pocăieşti peste păcatele pentru care oamenii plâng, se pocăiesc. îţi schimbi mintea, Doamne, faţă de cei care îşi schimbă mintea prin pocăinţă! 19 în VUL: umbraculum [umbrar]. în WTT: H2D [colibă]. în MGK: KaX\)$f]v [colibă]. De unde avem colibă în Biblia de la 1688 şi în ed. BOR 1988. 20 O plantă din familia curcubitaceelor, cu tulpină agăţătoare şi frunze mari. A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Cucurbita. în VUL: hederam [iederă]. în WTT: ]V[Tp [un fel de castravete]. capului lui, ca să-1 umbrească pe el de relele lui. Şi s-a bucurat Ionas de tărtăcuţă [cu] bucurie mare [xapav |ieYaA,r|v]. 7. Şi Dumnezeu a poruncit viermelui dimineţii [oKwlrjKL ewGivfi], a doua zi, şi a lovit tărtăcuţă şi [ea] s-a uscat. 8. Si s-a făcut odată cu răsăritul soarelui si a y y poruncit Dumnezeu vânt arzător dogorind [nveuiicm K06UGGovoc guyko6lovu] şi a lovit soarele peste capul lui Ionas. Şi [Ionas] s-a împuţinat -la-suflet [(hkiyo- y\!\)Xr\oev]/ s-a descurajat şi a renunţat [ăi\eXeyexo] la sufletul său şi zicea: „Bine îmi este mie a muri decât a trăil". 9. Şi a zis Dumnezeu către Ionas: „[E bine], dacă foarte te-ai mâhnit tu pentru tărtăcuţă?". Şi [el] a zis: „Foarte m-am întristat eu, până la moar- te!". 10. Şi Domnul a zis: „Ţie ţi-a fost milă [oh ecpELOco] de o tărtăcuţă pentru care n-ai pătimit rău pentru ea şi nu ai hrănit-o pe ea. Care s-a făcut sub noapte şi sub noapte a pierit [eyevrjGri uito vikia «m UITO VUKia C67Tc6A,eT0]. 11. Dar Eu [cum] nu voi milui [ou c|)etao|ioa] pe Ninevi, cetatea cea mare, în care locuiesc mai mult de 120.000 de oameni - care nu au cunoscut dreapta lor de stânga lor - şi dobitoace multe?". © Teologie pentru azi | 2015 http://www.teologiepentruazi.ro/ Această carte este proprietatea Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruş. Ea nu poate fi tipărită şi comercializată fără acordul său direct. Volumul de faţă este o ediţie online gratuită. Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruş y © Teologie pentru azi Toate drepturile rezervate